Istoricul utilizării tDCS
Ideea utilizării stimulării electrice transcraniane pentru ameliorarea sănătăţii mintale nu e nouă. Primii ce au utilizat-o au fost filosofi Greciei antice. Platon a folosit torpedinidele în scop terapeutic, o varietate de peşti cartilaginoşi ce au pe spate 2 zone ce pot produce descărcări electrice. Documente din perioada Romei antice arata ca stimularea electrică transcraniana a fost studiată pentru ameliorarea migrenei.
Prin 1930 medicii italieni şi-au adus aminte că declasansarea unor convulsii prin intermediul şocurilor electrice poate ajuta în ameliorarea unor afecţiuni psihice. Că urmarea a efectelor secundare ale acestei metode, ea a fost intens controversata şi din păcate au existat chiar unele dovezi de folosire abuzivă. Zbor deasupra unui cuib de cuci e un film celebru ce a înfierat pe bună dreptate aceste abuzuri din trecut.
Metodă mai e utilizată însă şi azi, ca urmare a unor beneficii incontestabile. Se utilizează doar sub anestezie generală şi sub control medical. Poate fi benefică pentru cazurile de depresie foarte severă ce nu răspunde la tratament, pentru cazurile de mânie severă, de catatonie (un tip de schizofrenie, caracterizată prin imobilitate corporală) sau pentru agitatia-agresivitatea extrema din cazurile de dementă senila ce nu răspund la alte tratamente.
Azi, siguranţă şi eficacitatea tDCS e certificata de peste 4.000 de articole revizuite ştiinţific şi are doar puţine lucruri în comun cu stimularea electrică practicată în secolul trecut – doar principiul de bază al beneficiilor neurostimularii.